Ipocrizia sufletului

Ipocrizia este un nou trend care musca tot mai mult din sufletele unora dintre noi. Ipocrizia ia in acelasi timp forme din ce in ce mai violente, ipocritul nu se mai rezuma la a etala false atitudini si o falsa moralitate, dar devine violent verbal si chiar fizic, daca ii dovedesti sau macar incerci sa ii dovedesti ca e ipocrit, reactioneaza ca si cum ai fi paranoic si culmea te scoate din sarite…nu de alta dar tie caruia ii pasa, nu iti poate trece neobservata atitudinea lui fatarnica…nu e bine sa izbucnesti, dar ipocrizia care ia formele astea aproape animalice te face sa iti iesi din sarite.

Ce bine o fi sa pretinzi ca ceva e corect doar cand iti convine tie. E unul din motivele pentru care nu suport ipocrizia asta noua, ca sa ii zic asa. Nici macar nu e o fatarnicie pana la capat, parca ar face haz de tine, e cu jumatati sau sferturi de masura, dupa cum ii convine pe moment.

Am ajuns sa port respect unor oameni care desi simpli o merita, dau buna ziua femeii de serviciu si culmea, pana si unui batran care ne cere din cand in cand cartoane. Colegilor mei le-ar fi asa peste nasul lor catifelat sa faca gesturile astea. Dealtfel dadeam buna ziua si femeilor de serviciu din liceu care erau de un bun simt extraordinar. Colegii mei s-ar simti poate inferiori sa dea atentie acestor oameni care sunt din cele mai importante puncte de vedere mai oameni ca ei, sau cel putin asa se comporta in societate, caci fiecare avem un anume grad de ipocrizie, uneori defensiva. Nu e de mirare, trebuie sa ne ferim de ipocrizia celor care nu se simt bine decat atunci cand provoaca scandal. E greu intr-adevar sa spui lucrurilor pe nume, oamenii poarta masti lipite din greu cu super-glue, masti bine poleite cu bune intentii si moralitate. „Cine eu? da nu concep, eu arunc hartiile doar la cos si nu scuip pe strada” hai lasa-te ca nu tine. Si eu am aruncat uneori hartii pe strada, chiar daca in comparatie cu unghia mea erau prin sfert, dar le-am aruncat.

Nu reusesc sa inteleg de ce nu putem sa fim corecti, cei care cel putin incearca primesc loviturile, dar mie unul nu imi pasa, daca am ceva de spus am s-o spun foarte bine, de ce sa creada unii ca pot sa conduca pe oricine? de ce sa creada ca pot face orice si apoi sa se acopere cu masca ipocriziei?

Am ajuns sa cred ca e inutil, pentru mine important e sa imi pastrez sufletul intact, chiar nu mai incerc sa ii corup si pe altii de corectitudine, e ca un virus pentru ei, ii macina din interior, nu se mai simt bine si par sa capoteze. Nu pretind si n-am sa pretind ca nu am si eu un grad de ipocrizie, o masca sociala cum e numita de specialisti, dar de aici pana la ipocrizia malefica si plina de ura pe care altii o afiseaza e o mare ,mare distanta. Imi pare rau pentru ei, au sufletul impietrit, ipocrizia zilelor noastre pare sa fie din ce in ce mai mult o ipocrizie a sufletului.

Posted on iunie 23, 2008, in Blogroll and tagged . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: